Iertarea dă roade

  Vor fi persoane care ne vor jigni fie prin cuvintele lor, fie prin faptele pe care le fac, şi noi, la rândul nostru, ne vom poticni şi vom jigni pe alţii. După cum ne-a învăţat Isus să ne rugăm, ...şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri" (Matei 6:12), tot aşa trebuie să facem şi noi. Trebuie să alegem să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit. La baza credinţei creştine stă iertarea lui Dumnezeu a păcatelor noastre prin Isus Hristos. Domnul a spus o pildă care să ilustreze marea iertare a unui Dumnezeu desăvârşit şi sfânt. Pilda ne­arată că şi noi suntem datori să-i iertăm pe alţii.
   Iertarea nu este o emoţie sau un simţământ. Este o alegere pe care o faci. Decizi să ierţi indiferent de ce simţi faţă de persoana aceea, înseamnă să laşi răul şi durerea pricinuită să plece de la tine. Iertarea include refuzul de a căuta răzbunarea. Cât de des facem tot ce ne stă cu putinţă ca să iertăm?
   Se povesteşte despre o văduvă din Rwanda al cărei soţ şi copii au fost ucişi în timpul genocidului din 1994. Când văduva a auzit că cel ce îi omorâse pe cei dragi ai ei se afla la închisoare, a plâns şi a cerut să-l întâlnească. Când gardienii au refuzat-o, ea a insistat şi a zis: „Vă rog, nu-mi zădărniciţi şansa de a-mi pune credinţa creştină în practică." Gardienii au acceptat şi au adus pe bărbatul acela la ea. Stând faţă-n faţă cu deţinutul, i-a spus: „Mi-ai omorât pe cei dragi ai mei, dar eu te-am iertat." Văduva a început să-i aducă zilnic hrană deţinutului până când acesta a fost eliberat. Apoi l-a luat la ea acasă şi au trăit ca mamă şi fiu. Văduva aceasta a arătat lumii puterea iertării după voia lui Dumnezeu. Iar noi, ca să zidim o biserică unită şi ca să trăim o viaţă creştină adevărată, trebuie să iertăm ca să fim iertaţi.

                                                                                    Samuel Okoth Oliech - Lanet, Kenya