Orbul îşi capătă vederea

   Şi noi am fi la fel de fericiţi dacă am fi fost orbi şi dintr-o dată am fi primit vederea. Nu ne­am mai sătura să privim lumea din jur; ne-am bucura nespus de frumuseţea naturii - imaginile vii, copacii, florile, animalele de tot felul, păsările cu trilul lor măreţ şi multe alte minuni. Probabil mai mult decât orice altceva ne-am bucura privind feţele prietenilor şi ale celor dragi care ne-au impresionat cu dragostea, compasiunea şi recunoştinţa lor.
   În pasajul biblic de astăzi citim despre un om care s-a născut orb. Nu a văzut niciodată lumea din jur. Oamenii au tras concluzia că acest om era orb ca urmare a păcatului. Isus i-a contrazis, explicându-le că aşa fusese lăsat de la Dumnezeu, ca El să-i poată învăţa o lecţie concretă şi ca slava Domnului să fie descoperită.
   Isus a luat lut şi a uns ochii orbului, apoi i-a spus să se ducă să se spele într-o scăldătoare din Ierusalim. Omul a urmat întocmai instrucţiunile învăţătorului. Şi, când a îndepărtat lutul de pe ochi, a căpătat vederea! A fost încă una din minunile măreţe ale Domnului.
   Ochii sunt fereastra trupului şi a sufletului. Sunt lumină în întuneric. Isus încerca să înveţe mulţimile că, prin credinţa în El şi prin urmarea sfaturilor Sale, vor putea să pătrundă realităţile domeniului spiritual şi îl vor privi ca Lumină a lumii. El îi ajuta astfel pe oameni să-L cunoască în calitate de Fiu al lui Dumnezeu şi de Mântuitor al întregii lumi.

                            

Ben J. Coblentz Millersburg, OH