Să fii sare și lumină

Să fii lumină în întuneric
Și-un soare blând ce încălzește
Topind ghețarul cel puternic
Din sufletul ce lâncezește
În temnița păcatului...
Să-aduci lumina Cerului
În orice loc întunecat
Din ființa veche-a omului
Și dezrobirea de păcat,
Căci la aceasta-i fost chemat.


Să fii o sare ce dă gust
Și farmec sfânt societății;
Mergând pe drumul cel îngust
Presară gustul bunătății
Și-a tot ce-nseamnă har,
Ca să nu-ți fie în zadar
Trăirea, zbuciumul și mersul
Căci Preamărindu-L pe Mesia
Și promovându-I interesul
Îi poți lărgi Împărăția.


Să fii lumină, sare și speranță
Aducător în lume de viață,
O flacără-ndrăzneață a iubirii;
Să răspândești slava măreață
A Harului și-a Mântuirii
La cei cuprinși în ghearele pieirii.
Căci nu-i vre-un rang mai glorios
Și nici n-a fost sub soare
Ca cel de rob al lui Hristos,
Nici bucurie nu-i mai mare


Ca cea de-a fi conlucrător,
Părtaș Lucrării Mântuitoare
A Preamăritului Mântuitor.
Primit-ai cinstea aceasta mare
Să fii conlucrător mereu 
Cu Însuși Domnul Dumnezeu
La mântuirea omenirii...
Să nu iei lucru-acesta ușor
Cuprins de mreaja nepăsării
Că-atuncea mori cu cei mor!


Amin!