ELISEI Elisei, prooroceşte din nou

O foamete mare porneste
Sunamul, ca sa bantuiasca;
Pe Sunamita, o vesteste
Proorocul, ca sa se fereasca.

Femeia, tara paraseste
Spre filisteni ea se indreapta.
Ea sapte ani aici traieste
Si viata-i este aparata.

Cand foametea a incetat
In Sunam iarasi ea revine;
Se infatiseaza la imparat
Sa ceara ce i se cuvine.

Cand la imparat se infatiseaza
Chiar cu Ghethazi atunci vorbea;
Acesta multe-i relateaza
De prooroc si puterea sa.

Ca spusele sa-si intareasca
El de femeie s-a rugat
Ca si ea sa-i istoriseasca
Ca tot ce spune, s-a-ntamplat.

Dupa ce tot i-a povestit
I-a spus necazul ce-l avea
Iar imparatul a poruncit
Sa i se dea tot ce cerea.

Proorocul spre Damasc porneste
Iar Ben- Hadad bolnav, era
Cu daruri, un sol intalneste
Sa-ntrebe de stapan, vroia

Daca se va tamadui
Si daca se va mai scula.
Privirea adanc in el isi pune
Si plansu-i umple inima.

Hazael e nedumerit
Si sa-l intrebe indrazneste;
Proorocul multe a proorocit
Iar Hazael, inmarmureste.

Ii prooroceste ca va fi
Al Siriei nou imparat,
Si crime va infaptui
Aceasta, Domnul i-a aratat.

Si totul se adevereste
Asa cum Elisei i-a spus
Si imparatul se sfarseste;
Hazael, rege a ajuns.

Si multe a mai proorocit
Cat a trait in viata sa
Si toate i s-au implinit
Prin gura lui, Domnul vorbea.

Dar si-al lui sfarsit a venit
O boala grava, l-a ucis.
L-au asezat intr-un mormant,
Viata lui Elisei, s-a stins

Proorocul de un an s-a stins
Iar moabitii au aruncat -
In al sau mormant, au impins
Un om, ce apoi a inviat.
                                  Amin!