Am auzit pe multi spunând:
"Isus nu sfarãmã zãvorul.
El bate însã-ncet si blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!"
Odatã însã-n viata mea,
Isus vârând prin usã mâna,
mi-a zis: "Eu, totusi, pot intra,
cãci Eu sunt Domnul tu tãrâna !"
Dar n-a intrat. si-am plâns cu-amar,
ne-ntelegând: de ce nu vine ?
Dar El n-avrut ca un tâlhar
sã tragã fierul pus de mine...
Când I-am deschis era târziu.
El dispãruse-n umbra serii.
Orasu-ntreg pãrea pustiu.
si m-au lovit pe drum strãjerii.
Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cãrare ...
El, cel nemãrginit
iar eu... tãrâna cu zãvoare ...
O, frate drag, Isus e blând,
El stã la usa ta si bate.
El poate s-o sfãrâme-oricând.
Dar dragostea din El ... nu poate...
Amin!
Costache Ioanid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu