Pe linia...de plutire

Pe linia de plutire
Acestui univers neinceput,
Mi se zaresc pasii...
Ce aluneca in abis.
Prin fum albastru,
Respiratia se aude
Ca lava unui vulcan activ.
Uneori, tintesc anii
Ce zboara ca un pescarus insingurat
Si atinge pielea transparenta _
Al infinitului final.
In alte zile,
Impusc existenta durerii
Ingropata in mormantul de piatra, pacatos
Al inimii mele ;
Vise zdrobite ca insectele
Sub talpa grea, de cruzime
A raului.
Si ma trezesc din cosmarul realitatii,
Si-ncep sa plang, ca un copil
Ce sunt…
In sufletul meu
S-a iscat o vijelie atat de mare…
Atunci ai coborat TU
Cu aripi mari – puf de lumina
Ai venit cu soapte aurii,
Presarate cu praf stelar.
Mi-ai luat mana pagana
Si m-ai invatat sa cant la harpa,
Precum ploile la pianul ferestrei
Divine…de har.
Printre corabiile rasturnate,
Ale acestei lumi
Legata in lanturi
Inchise in infern,
Ai potolit ura si regretul
Din sufletul meu.
Ai facut din neant lumina,
Din intuneric o inima,
Nu de piatra ,ci de carne
Fiinta mea ,toata ti -o -nchina
Acum,
Pot sa mangai ciute cu ochi de roua
Sa vad cum curcubeele adorm,
In bratele ploilor de vara
Apoi…
M-ai invatat
Sa vad soarele
Ascuns in gingasia unui suras de copil…
Disparand printre spicele de soare,
Mi-ai cules amintirile
Din sertarele sufletului,
Le-ai parfumat cu apa de roze,
Asezandu-le …
In Cartea Ta
Amin!

Alina Malinas