Zambeste

Mai stralucesc in lume frumuseti
pentru ca Dumnezeu a zambit cand a creat-o.
Soarele acesta-i doar
umbra Prea Fericitului,
apele poarta tandari
ale oglinzii Lui,
pasarile chicotesc
inviorate de acelasi Spirit.

Nu-mi spuneti ca Dumnezeu
este acru si pus pe galceava,
nu-mi spuneti de Copilul Iisus
ca zambea doar amar,
prea grabit catre Cruce si slava.
Nu-mi spuneti ca astazi, din cer,
El ne priveste ca din icoana
un Pantocrátor sevér.

El a plans in gradini,
a postit prin pustii,
dar acelasi Iisus,
vrajiti ii atragea pe copii.

Si daca martirii, pe vremuri,
zambind impacati urcau esafodul,
de ce sa stai ca un lemn necioplit,
sa te vaieti mereu si sa tremuri,
afisand in priviri ca nu esti iubit?

Priveste in sus,
priveste in jur si zambeste,
smulge-ti fata din palme
si masca de sfant
si fii ca un inger uman pe pamant,
in lumea care te iubeste,
nu te iubeste.

N-ai de ce sa canti?
N-ai motive sa speri?
N-ai invatat sa te rogi,
sa primesti si sa ceri?
Cat timp Dumnezeu n-a murit,
cat timp Iisus al nostru traieste,
din cenusa de post si de lacrimi,
zambeste!
Amin!

Florin Laiu